Dragostea să fie fără prefăcătorie. Fie-vă groază de rău şi lipiţi-vă tare de bine. Rom. 12:9.

Mireasma dragostei

Legătura desăvârșirii este dragostea-n Hristos,
Ea sfărâmă lanțul urii, aduce rod de bun prinos.

Ea acoperă păcate, îndelung e răbdătoare
Plină e de bunătate, nu pizmuiește-i ca o floare,

Ce nu se laudă-n frumusețe, nu se umflă de mândrie
În parfum plin de tandrețe, necuviință și mânie,

Gând la rău, nelegiuire nu ia loc, nu i-ar sta bine,
Mireasma ei dă fericire, bucură ochi, atrage-n sine!

Și caută ea folosul său, când fin petala își deschide
Crescând pe margine de hău, în sol fertil sau văi aride?

Străluce' -n toată frumusețea, orice loc împodobește
Finețea ei, delicatețea discret oferă, dăruiește!

Floarea dragostei n-apune! Suferă tot: zăduf, arșiță...
În vifor, vijelii nu spune: ''Să mă desprind acum de Viță! ''

Se alipește și mai strâns, prin Viță-i siguranță, viață,
Are speranță-n timp constrâns și crede, acoperă, învață!

Balsamul ei inimi atinge, parfumul ei lacrimi alină,
Tandrețea ei duhul nu stinge, seva ei nu e din tină!

Să răspândim mireasma ei, să fim florile-n Hristos,
Nimic n-aduci, nimic nu iei, doar ea va dăinui frumos!