Azi am văzut o elocvență—
Cum un fulg alb s-a închinat mie— un negru,
S-a așezat pe capul pămîntului meu,
M-a nins și s-a închinat cu o mare de lacrimi,
Mă simțeam onorat,
Dar îmi era frig...

Însă de ce-i așa, Doamne,
Ăștia albi parcă se închină celor negri,
Ăștia frumoși parcă se închină celor nepricepuți și răi?!
Li se ascultă rugăciunea,
Li se iartă greșelile
Și li se pomenesc gîndurile...
Apoi Tu Însuți aștepți să se facă vreun bine
Ca să Te bucuri.
Oare nu citesc toți dintr-o Scriptură?!
Dar cînd se va împlini Cuvîntul,
"...Precum în cer așa și pe pămînt"?


Iaski 15 decembrie2016