Iona

Am fost trimis de Dumnezeu
In cetatea blestemata,
Oamenilor ce fac rau,
Sa le spun sentinta data.

Patruzeci de zile doar,
Si cetatea va dispare...
Nu mai este astazi, har,
Caci traiti in neascultare!

Dar nici eu n-am ascultat
Am crezut ca am scapare
Intr-o barca imbarcat
Am fugit din Tars pe mare.

Insa Domnul, vede oriunde,
Si ma striga din furtuna:
"Nu te poti de Mine ascunde,
Voia Mea e cea mai buna!"

Am fost aruncat in valuri
Si furtuna s-a oprit
Iar un peste din adancuri
Chiar pe loc m-a inghitit.

Am strigat trei zile-nopti,
Din al pestelui stomac:
Iarta Doamne, stiu ca poti!
Tot ce vrei acum, eu fac!

Domnul ce-I Stapan pe val
Pe furtuna si pe-peste
Sa m-arunce usor pe mal,
Pestelui îi porunceste.

Fericit si pocait
Spre Ninive merg in fuga
Am pedeaspsa de vestit
Dumnezeu o sa distruga.

Si le strig in gura mare:
"Voi ce faceti doar pacat
Nu-i pentru voi scapare,
Dumnezeu S-a maniat!"

Ninive se pocaieste.
Ei isi plang pacatul amar,
Dumnezeu, Care iubeste
Ii iarta din nou prin Har!

Suparat pe Dumnezeu,
Pentru mila Lui cea mare
Sub un curcubete, eu…
Stau la umbra... la racoare.

Necajit pana la moarte
Cand se usc’al meu umbrar
Dumnezeu ma ia deoparte
Si ma-nvata despre Har:

"Iti pasa de curcubete
Ce n-a fost in grija ta!
Sa nu-Mi pese de cetate
Cand doar Eu ii pot ierta?

Mai tarziu, vei intelege
Si-ti vei potoli amarul
Cand Ma vei vedea pe cruce
Eu ce-S Dragostea si Harul!

Marius Alexandru
Chicago, 09/20/2014