Daca n-ai fi Tu...
Autor: Dan Viorica  |  Album: Bobite de roua  |  Tematica: Incurajare
Resursa adaugata de fidelitate in 27/02/2013
DACA N-AI FI TU...

*
Să văd Lumina, n-aș putea,
Dacă n-ai fi, Doamne, Tu.
Mi-ar fi în ceaţă vederea,
Şi-n zbucium amar sufletu'.

Mă porți pe brațe cu iubire,
Spre raza cerului senin.
Cu un toiag de cârmuire,
Conduci viața mea, sublim.

Miopii ochi, îmi limpezești,
În ceasul tainic, al părtăşiilor.
Ții, la viață, să mă trezești,
Prin harul binecuvântărilor.

Dacă nu te-ai îngriji de mine,
Și nu mi-ai da simțul vegherii,
Osânda, m-ar ține-n menghine,
N-aș ști prețui haru-îndurării.

N-aş putea sta la poala crucii,
Dacă dragostea Ta n-aș simții,
Aș fi zăbăucă, cum sunt și cucii,
Izolarea de Tine m-ar despărții.

Dacă n-ai fi, Doamne, Tu,
Cu dragostea ce mă ridică,
Mi-ar fi făcut praf sufletu',
N-aș ști de viața veșnică.

Aş fi nimic, praful de lut,
Ce-o soarbe mocirla din vale.
Niciodată n-aș fi priceput,
A eternității splendidă cale.

De n-ar fi fost îndurarea Ta,
N-aş fi ajuns vro-dată la Tine.
Spre cer nu puteam înainta,
Nimic bun nu era în mine.

N-aş ști și n-aș putea lupta,
Cu propria-mi fire nici un pic,
Doar mâna Ta poate-nfrunta,
Mizeria unui suflet de nimic.

Mâna Ta învăluie sufletul meu,
Cu lumina iubirii neprihănite.
Mă scoate din bezna celui rău,
Cu brațe iubitoare şi sfinte.

De n-ai fi Tu, să mă iubești,
N-aș ști ce e lumina Sfântă.
De n-ai fi Tu, să mă ocrotești,
Aș fi de păcatul meu frântă.

Şi-ngropat sufletul meu în ruină,
În deznădejde, ars de focul veșnic,
În greșelile mele, poveri de vină.
Mi-ar fi fost sfârșitul dramatic.

Paradoxal, eu eram o pacătoasă,
Tu erai cel Sfânt, fără urmă de vină.
Dar ai plătit cu o moarte nemiloasă,
Să mă ierți, să mă scoți în lumină.

Prin jertfa Ta, am parte de viaţă,
Tu ai plătit acea parte, în moarte.
Să pot zări a veșniciei dimineață,
Prin iubirea Ta, ce viață împarte.

Prin jertfa la cruce eu eram iertată,
Tu pentru păcatul meu, erai frânt,
Așa hotărâse cerescul Tată,
Când te-a trimis pe-acest pământ.

Ce iubire! Dumnezeirea din astral,
Prin sacrificiu suprem, mântuiește,
Cu o iubire în chip magistral,
Învinge răul, ce cu moarte lovește.

Ce Har! Printr-o jertfa pe cruce,
Noi suntem salvați din moarte.
Această lucrare ce-n cer conduce,
O afli din Scriptură, Sfânta Carte.

N-aș fi-n lumină, dacă n-ai fi Tu,
Cu dragostea Ta neţărmurită.
Nicicând n-ar fi înmulțit rodu',
Fără iubirea ce mă vrea mântuită.
Amin!
„Ce-aș fi, Isuse fără Tine/ Mântuitorul meu iubit?/Ce-aș fi de n-ai fi Tu cu mine/ Cu harul Tău nemărginit?” Multă inspirație divină!
Adăugat în 28/02/2013 de loredanam
Cu Domnul si prin Domnul le putem face pe toate, El ne-a creat, ai Lui suntem. Multe biencuvantari sora Viorica.
Adăugat în 28/02/2013 de florenta.sarmasan
Statistici
  • Vizualizări: 1199
  • Export PDF: 2
  • Comentarii: 2
Opțiuni