Bine-ai venit şi pace ţie!
Autor: Lucica Boltaşu  |  Album: Pâinea Vieții  |  Tematica: Zidire spirituala
Resursa adaugata de lboltasu in 30/01/2013
Într-un impas al existenţei, când în roşietice apusuri,
Mă cufundam în meditare şi la-ntrebări căutam răspunsuri,
Mă frământam în agonie, căutam a mea eliberare,
Dar nu găseam ieşirea care să-mi dea soluţia salvatoare.

Şi obosit de-atâtea grijuri, de deznădejdile acute,
Mai născoceam o ipoteză, vorbeam şi vrute şi nevrute,
Nu mai speram o liniştire, o taină care să m-aline
Şi mă pierdeam în monologuri, în lăcrimări şi-adânci suspine.

Atâta alergare tâmpă, spre nicăieri şi spre niciunde,
Atâta frământare mută ce un dezastru-n ea ascunde,
La urma urmei, cine suntem? De unde şi-ncotro plecăm?
Suntem debusolaţi, un sunet, într-un patetic recviem,

Suntem solfegiu fără note, o partitură scâlciată,
Ce nu şi-a cunoscut cântarea şi nici orchestra sa vreodată,
Suntem o frunză rătăcită, ce-şi cauta în zadar copacul,
Un biet naufragiat ce-aşteaptă, să i se-arunce-n val, colacul.

Dar ca-ntr-un moft, aşa-ntr-o doară, privit-am cerul plin de stele
Şi-o rază mi-a pătruns în suflet, în toate gândurile mele,
Ce am simţit, nu pot descrie, prin graiul meu lumesc, finit.
Spun doar atât: "Aflat-am pacea şi drumul meu spre infinit!

Aud şi-acum o voce gravă, ce cu vădită duioşie,
Îmi spune: "Eşti iertat copile, bine-ai venit şi pace ţie!”
Iar eu înfiorat în duhul, îngenunchez, m-aplec smerit
Şi strig cu-ntreaga mea fiinţă: “Tată din ceruri, fii slăvit!”

Să nu uiţi prietene vreodată, de harul dat de Tatăl Sfânt,
Am fost şi eu cândva ca tine, naufragiat, o frunză-n vânt,
Dar când am acceptat jertfirea ce a făcut Isus Mesia,
Am înţeles că am o Casă, am pacea sfântă, veşnicia.

Şi cu profundă bucurie, vreau să îţi spun: "Să ai credinţă!"
Acel ce crede, este veşnic, căci Domnul este Biruinţă,
Nici o povară nu-i prea mare, ca El să nu o poată duce,
De-aceea, du-te azi degrabă şi lasă-ţi greul tău la cruce,

Când vei îngenunchia acolo să-ţi spui necazul şi durerea,
Vei fi purtat pe braţe sfinte, El, Domnul îţi va da puterea,
Învăluit în har şi pace, vei vrea să fii mai bun, mai sfânt,
La rândul tău, du Evanghelia, până la margini de pământ!

30/01/2013, Barcelona- Lucica Boltasu
Evanghelia Vieţii noi o ducem cu însuşi viaţa noastră înnoită, cu creşterea noastră spirituală, cu Isus. Cei care flutură cu Scripturile cară numai religii, adică încă un laţ nou întins oamenilor credincioşi. Frumoase versuri. Mulţumesc. Dumnezeu să vă binecuvânteze!
Adăugat în 30/01/2013 de bragagiu
..da, cerul n-a ''explodat''si ne-a aruncat pe pamint,ci am fost creati, iubiti ,incintati de splendoarea cereasca ,atunci''cind am venit'' .Purtam in noi dumnezeirea , splendoarea cereasca, identitatea Domnului, cintul ingerilor, si mai ales ...dorul de intoarcere. Versuri adinci,pline de intrebari , la care raspunde ...Lumina.Esti binecuvintata cu o perceptie deosebita a celor ''de sus''
Adăugat în 30/01/2013 de sanda_tulics
ce bine este doar să privești Cerul și să fii umplut de pacea pe care nici nu o poţi descrie, dar o simţi şi te bucuri. Versuri puternice cu impact asupra celor ce citesc.
Fii binecuvântată.
Adăugat în 30/01/2013 de 1954adina.9mai
Slavă Domnului! Versurile trezesc dorinţa urgentă după părtăşie, fiţi binecuvântată!
Adăugat în 30/01/2013 de floridinmaracineni
Statistici
  • Vizualizări: 1274
  • Export PDF: 898
  • Favorită: 1
  • Comentarii: 4
  • Gramatical corect
  • Cu diacritice
  • Conținut complet
Opțiuni