Acoperă-mă Doamne cu-ndurare

Autor: Lucica Boltaşu | Album: Frământări | Tematica: Laudă și închinare
Resursa adaugata de lboltasu in 24/01/2013

Referințe

EPISTOLA SOBORNICEASCĂ A LUI IACOV
Iacov 1:1 Iacov, rob al lui Dumnezeu şi al Domnului Isus Hristos, către cele douăsprezece seminţii care sunt împrăştiate: Sănătate!
Iacov 1:2 Fraţii mei, să priviţi ca o mare bucurie când treceţi prin felurite încercări,
Iacov 1:3 ca unii care ştiţi că încercarea credinţei voastre lucrează răbdare.
Iacov 1:4 Dar răbdarea trebuie să-şi facă desăvârşit lucrarea, pentru ca să fiţi desăvârşiţi, întregi şi să nu duceţi lipsă de nimic.
Iacov 1:5 Dacă vreunuia dintre voi îi lipseşte înţelepciunea, s-o ceară de la Dumnezeu, care dă tuturor cu mână largă şi fără mustrare, şi ea îi va fi dată.
Iacov 1:6 Dar s-o ceară cu credinţă, fără să se îndoiască deloc, pentru că cine se îndoieşte seamănă cu valul mării, tulburat şi împins de vânt încoace şi încolo.
Iacov 1:7 Un astfel de om să nu se aştepte să primească ceva de la Domnul,
Iacov 1:8 căci este un om nehotărât şi nestatornic în toate căile sale.
Iacov 1:9 Fratele dintr-o stare de jos să se laude cu înălţarea lui.
Iacov 1:10 Bogatul, dimpotrivă, să se laude cu smerirea lui, căci va trece ca floarea ierbii.
Iacov 1:11 Răsare soarele cu căldura lui arzătoare şi usucă iarba: floarea ei cade jos, şi frumuseţea înfăţişării ei piere – aşa se va veşteji bogatul în umbletele lui.
Iacov 1:12 Ferice de cel ce rabdă ispita. Căci, după ce a fost găsit bun, va primi cununa vieţii pe care a făgăduit-o Dumnezeu celor ce-L iubesc.
Iacov 1:13 Nimeni, când este ispitit, să nu zică: „Sunt ispitit de Dumnezeu.” Căci Dumnezeu nu poate fi ispitit ca să facă rău şi El Însuşi nu ispiteşte pe nimeni.
Iacov 1:14 Ci fiecare este ispitit când este atras de pofta lui însuşi şi momit.
Iacov 1:15 Apoi pofta, când a zămislit, dă naştere păcatului; şi păcatul, odată făptuit, aduce moartea.
Iacov 1:16 Nu vă înşelaţi, preaiubiţii mei fraţi:
Iacov 1:17 orice ni se dă bun şi orice dar desăvârşit este de sus, coborându-se de la Tatăl luminilor, în care nu este nici schimbare, nici umbră de mutare.
Iacov 1:18 El, de bunăvoia Lui, ne-a născut prin Cuvântul adevărului, ca să fim un fel de pârgă a făpturilor Lui.
Iacov 1:19 Ştiţi bine lucrul acesta, preaiubiţii mei fraţi! Orice om să fie grabnic la ascultare, încet la vorbire, zăbavnic la mânie,
Iacov 1:20 căci mânia omului nu lucrează neprihănirea lui Dumnezeu.
Iacov 1:21 De aceea lepădaţi orice necurăţie şi orice revărsare de răutate şi primiţi cu blândeţe Cuvântul sădit în voi, care vă poate mântui sufletele.
Iacov 1:22 Fiţi împlinitori ai Cuvântului, nu numai ascultători, înşelându-vă singuri.

Acoperă-mă Doamne cu-ndurare
Şi-atunci când trec prin încercare,
Să o privesc cu mare bucurie,
Ca de la Tine o solie,
Eu ştiu că încercarea în credinţă,
Îmi va aduce biruinţă,
Ea lucrează în mine răbdarea
Şi face desăvârşită lucrarea,
Am înţeles că Tu lucrezi
Doar în întreg, în promisiune…
Ce pot mai mult a-Ţi spune?

Văd harul Tău, Preasfinte Dumnezeu,
Tu vrei să nu duc lipsă
Şi să Îţi cer… Nu-i vreun mister,
Că îmi vei da, de am credinţă,
Mă-ncred în Tine, cu-ntreaga mea fiinţă!
Nu vreau să fiu ca valul mării
Şi să mă tulbur, să m-agit,
Să fiu purtat de vânturi ici şi colo…
Atât Te rog, să mă veghezi pe cale
Şi să îmi dai înţelepciune,
Eşti dorul meu arzând, eşti o minune!

Tu dai cu mâna largă acelui ce-i statornic,
Nu cu mustrare, ne dai Tu binecuvântare,
Cum aş putea să nu mă-ncred în Tine, Tată?
Nu pot uita vreodată, momentul înălţării mele!
Tu mi-ai schimbat înfăţişarea
Şi-ai pus în mine toată zarea!
Când soarele răsare,
A sa căldură arzătoare, usucă floarea ierbii,
Ea cade jos şi piere, de aceea,
Acel ce are bogăţii să se smerească
Şi-n el iubirea şi sfinţirea ca să crească,
Să nu se piardă pe vecie…

O, Domnul meu din veşnicie,
“Ferice de cel ce rabdă ispita!”
Ne spui mereu, că pe acel ce bun Tu îl găseşti,
Îl vei îndestula, îl vei încununa,
Nu cu o diademă pieritoare,
Ci cu tiara vieţii… Promisiune,
Pentru acei ce Te iubesc pe Tine…
Nu poţi fi ispitit să faci vreun rău,
Căci nu există răutate-n Dumnezeu,
De aceea, ne fereşte Tată,
De firea noastră întinată şi n-o lăsa,
Ca să sădească-n noi ispita rea, să ne momească…

Suntem atât de slabi şi vulnerabili,
Dă-ne putere pofta să învingem, să nu ne stingem,
Împovăraţi de grijuri şi păcate,
Tu Doamne, care le vezi, le şti pe toate,
Tată al luminilor, ne dai atâta bine,
Tot ce e bun şi sfânt, e de la Tine,
În Dumnezeu nu este o schimbare,
Nici umbră de mutare,
Prin a Ta bunăvoinţă, ne-ai născut în fiinţă…
Al adevărului Cuvânt, ne-a dat un nume,
Şi-un Duh Preasfânt să ne îndrume,
Ce mare har, de-aceea Tată,
Să nu mă laşi, să nu mă uiţi vreodată,

M-am lepădat de răutate, de pizmă şi necurăţie,
Căci vreau să împlinesc Cuvântul,
Nu doar ca să-L ascult şi să mă-nşel,
Eu vreau să fiu cu Tine-n veşnicie,
Căci pocăinţa fără fapte, este moartă, iar lucrarea,
De nu pui dragoste în ea,
E doar sudoare. Priveşte dar prietene spre zare
Şi te întreabă cum ţi-e azi trăirea,
De rabzi, de lupţi şi speri,
Vei fi-mbrăcat în calde primăveri,
Căci Domnul Dumnezeu te vrea Acasă
Încrede-te în promisiunea sfântă
Şi roagă-te şi laudă şi cântă,
Căci Tatăl Sfânt copiii nu Îşi lasă!

24/01/2013, Barcelona- Lucica Boltasu

Draga mea Luci, ai fost''purtatorul de cuvint''inaintea Domnului in aceasta poezie, pentru tine si pentru noi.Ii multumim Domnului pentru indurarea Sa si pentru nadejdile sfinte in viata fiecaruia .Fi binecuvintata!

Adăugat în 24/01/2013 de sanda_tulics

Răbdarea din clătinarea spicului. Dacă ispita gravitaţiei pământeşti e prea puternică - te-ai frânt şi nu e nici un folos din tine. Dar dacă încerci şi ceri Credinţa-n Isus, palma Lui, la timpul tău te va sprijini şi te va întări. Dar câtă frică tragem, câtă frică... Nu e prea uşor să legeni spicul greu pe un fir de pai. Iar dacă mai bate şi un vânt? Dumnezeu să vă binecuvânteze harul, soră Luci!

Adăugat în 24/01/2013 de bragagiu

Minunata aceasta rugaciune inspirata din Epistola lui Iacov, cred ca Domnul o asculta!

Adăugat în 24/01/2013 de loredanam

Statistici