- Pilda semănătorului
- Matei 13:1 În aceeaşi zi, Isus a ieşit din casă şi şedea lângă mare.
- Matei 13:2 O mulţime de noroade s-au strâns la El, aşa că a trebuit să Se suie să şadă într-o corabie, iar tot norodul stătea pe ţărm.
- Matei 13:3 El le-a vorbit despre multe lucruri în pilde şi le-a zis: „Iată, semănătorul a ieşit să semene.
- Matei 13:4 Pe când semăna el, o parte din sămânţă a căzut lângă drum şi au venit păsările şi au mâncat-o.
- Matei 13:5 O altă parte a căzut pe locuri stâncoase, unde n-avea pământ mult: a răsărit îndată, pentru că n-a găsit un pământ adânc.
- Matei 13:6 Dar, când a răsărit soarele, s-a pălit şi, pentru că n-avea rădăcini, s-a uscat.
- Matei 13:7 O altă parte a căzut între spini: spinii au crescut şi au înecat-o.
- Matei 13:8 O altă parte a căzut în pământ bun şi a dat rod: un grăunte a dat o sută , altul, şaizeci şi altul, treizeci.
- Matei 13:9 Cine are urechi de auzit să audă.”
- Matei 13:10 Ucenicii s-au apropiat de El şi I-au zis: „De ce le vorbeşti în pilde?”
- Matei 13:11 Isus le-a răspuns: „Pentru că vouă v-a fost dat să cunoaşteţi tainele Împărăţiei cerurilor, iar lor nu le-a fost dat.
- Matei 13:12 Căci celui ce are, i se va da şi va avea de prisos; iar de la cel ce n-are, se va lua chiar şi ce are.
- Matei 13:13 De aceea le vorbesc în pilde, pentru că ei, măcar că văd, nu văd şi măcar că aud, nu aud, nici nu înţeleg.
- Matei 13:14 Şi cu privire la ei se împlineşte prorocia lui Isaia, care zice: ‘Veţi auzi cu urechile voastre şi nu veţi înţelege; veţi privi cu ochii voştri şi nu veţi vedea.’
- Matei 13:15 Căci inima acestui popor s-a împietrit; au ajuns tari de urechi, şi-au închis ochii, ca nu cumva să vadă cu ochii, să audă cu urechile, să înţeleagă cu inima, să se întoarcă la Dumnezeu şi să-i vindec.
- Matei 13:16 Dar ferice de ochii voştri că văd şi de urechile voastre că aud!
- Matei 13:17 Adevărat vă spun că mulţi proroci şi oameni neprihăniţi au dorit să vadă lucrurile pe care le vedeţi voi, şi nu le-au văzut; şi să audă lucrurile pe care le auziţi voi, şi nu le-au auzit.
- Matei 13:18 Ascultaţi dar ce înseamnă pilda semănătorului.
- Matei 13:19 Când un om aude Cuvântul privitor la Împărăţie şi nu-l înţelege, vine cel rău şi răpeşte ce a fost semănat în inima lui. Aceasta este sămânţa căzută lângă drum.
- Matei 13:20 Sămânţa căzută în locuri stâncoase este cel ce aude Cuvântul şi-l primeşte îndată cu bucurie,
- Matei 13:21 dar n-are rădăcină în el, ci ţine până la o vreme; şi, cum vine un necaz sau o prigonire din pricina Cuvântului, se leapădă îndată de el.
- Matei 13:22 Sămânţa căzută între spini este cel ce aude Cuvântul, dar îngrijorările veacului acestuia şi înşelăciunea bogăţiilor îneacă acest Cuvânt şi ajunge neroditor.
- Matei 13:23 Iar sămânţa căzută în pământ bun este cel ce aude Cuvântul şi-l înţelege; el aduce rod: un grăunte dă o sută, altul, şaizeci, altul, treizeci.”
Grauntele
Autor:
Otilia U. Lupeni
|
Album:
Talant in slujba Domnului
|
Tematica:
Diverse
Resursa adaugata de cocolynno in 06/01/2013
Resursa adaugata de cocolynno in 06/01/2013
Referințe
Un calator prin lumea mare,
Ducea o traista, in spinare.
Intre merinde si hainute,
Avea si cateva graunte.
Dar traista-i veche si uzata,
Pe drumuri lungi a fost purtata,
Iar prin rarisul de firute,
Cad, iata, cateva graunte.
Grauntele cazut-au jos
Chiar langa drumul cel prafos,
Iar pasarile agitate,
Mancat-au grauntele toate.
Dar drumul trece printre stanci, grauntele-mprastiind,
In locuri prea putin adanci, pe data rasarind.
Dar soarele dogoritor, iute le-a palit
Si fara radacini adanci, indata au murit.
Mai trece drumul si prin spini,
Caci nu sunt doar cai line,
Cade graunta si-ntre ei
Si creste ea chiar bine
Dar ciulinii-amagitori,
Sufoca mica planta
Si ce-ar fi fost grau roditor,
Nu mai rodeste niciodata.
Trecu drumetul nostru,
Si pe un camp intins.
Manos si negru e pamantu'
Pe care l-a atins.
Din traista-i gaurita, cazura vreo trei boabe,
Si chiar la timpul potrivit, adusera si roade.
Spice frumoase, spice bogate,
Spre lauda semanatorului toate.
............
Si inima noastra e un pamant,
Arid sau stancos, spinos sau fertil.
Samanta cea buna, cuvantul divin,
In inima-l sadim, sa dea roada din plin.
A celui ce seamana, fie-i multumirea
A celui ce da ploaia, fie-i marirea,
A celui ce primeste, fie-i mantuirea!
Ducea o traista, in spinare.
Intre merinde si hainute,
Avea si cateva graunte.
Dar traista-i veche si uzata,
Pe drumuri lungi a fost purtata,
Iar prin rarisul de firute,
Cad, iata, cateva graunte.
Grauntele cazut-au jos
Chiar langa drumul cel prafos,
Iar pasarile agitate,
Mancat-au grauntele toate.
Dar drumul trece printre stanci, grauntele-mprastiind,
In locuri prea putin adanci, pe data rasarind.
Dar soarele dogoritor, iute le-a palit
Si fara radacini adanci, indata au murit.
Mai trece drumul si prin spini,
Caci nu sunt doar cai line,
Cade graunta si-ntre ei
Si creste ea chiar bine
Dar ciulinii-amagitori,
Sufoca mica planta
Si ce-ar fi fost grau roditor,
Nu mai rodeste niciodata.
Trecu drumetul nostru,
Si pe un camp intins.
Manos si negru e pamantu'
Pe care l-a atins.
Din traista-i gaurita, cazura vreo trei boabe,
Si chiar la timpul potrivit, adusera si roade.
Spice frumoase, spice bogate,
Spre lauda semanatorului toate.
............
Si inima noastra e un pamant,
Arid sau stancos, spinos sau fertil.
Samanta cea buna, cuvantul divin,
In inima-l sadim, sa dea roada din plin.
A celui ce seamana, fie-i multumirea
A celui ce da ploaia, fie-i marirea,
A celui ce primeste, fie-i mantuirea!
Adăugat
în 06/01/2013
de cristianagape
Statistici
- Vizualizări: 1567
- Comentarii: 1
Opțiuni
De același autor
Din același album
Ioan 20:15 „Femeie”, i-a zis Isus, „de ce plângi? Pe cine cauţi?” Ea a crezut că este grădinarul şi I-a zis: „Domnule, dacă L-ai luat, spune-mi unde L-ai pus şi mă voi duce să-L iau.”