O speranță reală
Autor: Olga Bucaciuc  |  Album: pentru suflet  |  Tematica: Diverse
Resursa adaugata de OlgaBucaciuc in 06/05/2012
    12345678910 10/10 X
Media 10 din 1 vot

 

O speranță reală

            ”Binecuvântat să fie Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus Hristos, care, după îndurarea Sa cea mare, ne-a născut din nou, prin învierea lui Isus Hristos din morți, la o nădejde vie, la o moștenire nestricăcioasă și neîntinată și care nu se poate veșteji, păstrată în ceruri pentru voi” 1 Petru 1:3,4

            În timpul unei călătorii în Rusia, unde am susținut o campanie de evanghelizare pe Stadionul Olimpic din Moscova, am cunoscut o femeie, pe care o voi numi Tania. Părinții ei emigraseră în China de mai mulți ani și se îmbogățiseră de pe urma unei afaceri cu ceai. În cele din urmă s-au gândit să se întoarcă în Uniunea Sovietică, pentru a începe o afacere cu ceai în Kazahstan.

Exact în perioada în care afacerea lor începea să prospere, Stalin a început epurarea clasei înstărite. Când Tania avea 17 ani, tatăl ei a fost scos din casă de poliția secretă și a fost împușcat în cap. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, fratele ei, sora ei și soțul ei au fost uciși. În decursul a doi ani, i-a pierdut pe toți cei apropiați.

A urmat o perioadă de depresie. Ea făcea parte dintre evreii ortodocși, dar nu era interesată de religie. Reușise să se descurce pe cont propriu, avansând în cercuri universitare și diplomatice, dar trăia tot timpul cu impresia că ceva îi lipsea. Nu putea să se împace deloc cu suferința îndurată de familia ei. Nu putea accepta moartea lor crudă.

Odată, când se afla pe stradă, cineva i-a oferit o broșură în care era anunțată o campanie de evanghelizare. Ea a participat și L-a acceptat pe Hristos.

Tania era foarte fericită cu noua ei credință, dar simțea că totuși îi lipsea ceva. De ce îngăduia Dumnezeu atâta suferință? Ce se întâmplă cu noi când murim? I se părea că nu se potriveau toate piesele puzzle – ului!

Într-o zi a trecut pe lângă Stadionul Olimpic din Moscova și a văzut un afiș mare pe care scria: ”Calea Bibliei spre o viață nouă”.  A luat decizia să intre ca să vadă despre ce era vorba.

După aceea a venit în fiecare seară, inclusiv în seara în care am vorbit despre subiectul revenirii iminente a lui Isus. După prelegere, a venit la mine și mi-a spus:

-          Pastore, am fost profund impresionată de subiectul din seara  aceasta!

Apoi mi-a arătat câteve fotografii de familie și mi-a povestit despre moartea tragică a rudelor ei. Dar, a exclamat cu fața radiind de fericire:

-          Acum știu că îi voi revedea!

Inima ei nu mai era zdrobită. Tania aștepta cu nerăbdare revenirea finală a celor răscumpărați la a doua venire a lui Hristos.

Moartea nu este sfârșitul. Mormântul nu este un loc întunecat din care nu vom ieși niciodată. Va veni curând ziua în care Isus va reveni pe nori, luminând cerul de la un capăt la celălalt. Pământul se va cutremura. Sfinții din morminte vor reveni cu toții la viață. Iar noi, alături de ei, în trupuri noi, nemuritoare Îl vom îmtâmpina pe Domnul în văzduh.

Ai pierdut pe cineva drag? Ți-ai pierdut soțul sau soția? Fiul sau fiica? Tatăl sau mama? Un prieten sau un coleg de serviciu? Dacă da, cunoști acum speranța reală pe care o aduce revenirea Domnului nostru Isus Hristos. Nimic nu se aseamănă cu ea!

Extras din ”Devoțional zilnic 2012” de Mark Finley

Olga Bucaciuc, Suceava

Mai 2012 

Până în acest moment nu au fost adăugate comentarii.
Statistici
  • Vizualizări: 1687
Opțiuni