... și depărtarea de îmbrățișări își are vremea ei...    Și ce ne facem când vine vremea să ne depărtăm de îmbrățișări - pentru o zi, pentru un an sau pentru totdeauna? Cu ce rămânem?    Erau doi bătrânei rămași singuri după ce copiii au plecat purtați de  visuri și de talazuri spre...

   Începuse să se înopteze și mai aveau drum lung până acasă. Fuseseră la bunica, în satul vecin, să îi care apă, pentru că era bolnavă și nu mai putea să facă atâta drum până la pompa de la care se alimentau vreo trei sate.    Cine să o ajute? El, Raha, pentru că era mare - avea de acum zece...

   Într-o toamnă, în țara broscuțelor s-a organizat un concurs cum nu mai fusese niciodată. Ținta era un turn înalt, al cărui capăt de-abia se zărea, Surprinzător, s-au înscris în competiție câteva zeci de broscuțe, care de care mai antrenate și mai sigure de ele. Publicul însă ear sceptic. Unii...

   Cu mulți ani în urmă am citit o cugetare a lui Nicolae Iorga:    Știi să deosebești diamantul de cărbune? Nu faptul că primește mai multă lumină, ci că trimite mai multă înapoi.    M-a intrigat. Cum adică?    Să-ți spun eu ce deosebește diamantul de cărbune: Unul este transparent,...

   Ţi s-a întâmplat vreodată să descoperi că ceva ce considerai a fi un adevăr verificat, incontestabil, ea, de fapt, un simplu mit? Sigur ţi s-a întâmplat. Presa ne alimentează în fiecare zi cu 'secrete socante' dezvăluite datorită 'profesionalismului' unor jurnalişti, 'secrete' în dreptul cărora,...

   Ţi-a fost vreodată teamă sa le dai şi altora din fericirea ta, ca nu cumva să-ţi rămână ţie mai puţin sau chiar să nu-ţi rămână deloc? Ai mers pe drumul vieţii făcând slalom printre oameni şi lucruri; printre relaţii şi obligaţii, cu pumnul strâns din dorinţa de a păstra ceea ce ai...

   Chiar înainte de a pleca din Keniya, am cunoscut o fetiţă surdo-mută. A fost adusă de cineva în preajma mea şi a rămas aproape toată ziua pe lângă mine, fără să ceară nimic, fără să o deranjeze nimic, fără să o sperie nimic. Îmi urmărea gesturile - mă vedea grăbită, agitată să termin...

   Şi a plecat fiul, mulţumit cât se poate de reuşita lui. A fost hotărât, a ştiut ce vrea de la viaţă, a avut curajul de a-şi cere drepturile şi de a pleca să experimenteze viaţa pe cont propriu. Deja simţea adierea libertăţii mângâindu-i fruntea. Avea bani în buzunar, visuri înalte şi...

   Îl admir mult pe acest tată iubitor şi înţelept. Nu i-a ţinut o lecţie de etică. Nu l-a ameninţat că plecarea aceasta însemnă să dea foc în urma corăbiilor, asemenea generalului chinez Sun Tzu. Nici nu l-a şantajat emoţional lamentându-se că a muncit degeaba, că a iubit degeaba, că a sperat...

   Se spune că un om avea doi fii. Îi iubea pe amândoi ca pe lumina ochilor. Îi crescuse cu efort şi cu multă dăruire de sine. Ca orice tată. Sau poate nu chiar ca orice tată. Ca un tată adevărat. Fireşte că trudise şi adunase pentru ei ca să le fie mai usor în viaţă. În acelasi timp îi chemase...

   Parcă în fiecare zi influenţa trendului societăţii este tot mai puternică şi ajungem să acceptăm că, da, poţi fi iubit, dar doar atâta timp cât eşti, cât ştii, cât poţi, cât... oferi. Gândul acesta, actionând subconştient, ne determină să oferim în funcţie de cât poate să 'returneze'...

   Îl găseai acolo, pe aceeaşi bancă, în fiecare marţi şi în fiecare joi, la aceeaşi oră. Îmbrăcat în costum, cu cravată, cu anii apăsându-i greu si obosit pe umeri şi pe suflet. Pe alee, oamneii treceau şi veneau, mai agale, sau mai grăbiţi. Unii chiar alergau cu căştile în urechi,...

   '... aruncarea cu pietre îşi are vremea ei, şi strângerea pietrelor îşi are vremea ei'   Unele vorbe ale Înţeleptului sunt, parcă, de neacceptat. Te intrigă. Cum adică, este o vreme când e bine sa arunci cu pietre? Vezi tu, partea aceasta de aforism este de fapt o constatare. Ne place sau nu, trăim...

   Aş vrea să te invit astăzi să trecem împreună o prăpastie. După cum ştii, o prăpastie nu poate fi trecută prin paşi mici, ci doar printr-un salt - unic, înalt, hotarâtor.    Aşadar, pregăteşte-te să-l faci! Să nu îţi fie teamă; vei vedea că merită cu prisosinţă. Poate că lumea ta,...

   Te-ai gândit vreodată cât de greu, cât de chinuitor ar fi ca mersul să nu fie un automatism, ci fiecare pas să fie dictat conştient, individual, în urma unei decizii bine cântărite? Să nu fie suficient să hotărăşti să porneşti spre o destinaţie, mai apropiată sau mai îndepărtată, ci să...