A doua trăsătură a Omului Isus Cristos este că Omul acesta Se dezbracă de egoism şi Se dăruieşte în folosul altora. Iarăşi mergem la Evrei 10: 'Tată, Mi-ai pregătit un trup' (e un dialog între Fiul, devenit om, şi Dumnezeu Tatăl). 'Iată-Mă, vin să fac voia Ta! ' Care este voia Ta? Ce I-a răspuns Dumnezeu? I-a răspuns ce scrie în Matei 20.28 şi în Marcu 10.45. Aşa ne spune Domnul Isus Însuşi:

   'Căci Fiul omului S-a coborât din cer nu ca să I Se slujească, ci El să-Şi dea viaţa ca răscumpărare pentru mulţi'

   Eu îmi imaginez dialogul... 'Tată, iată-Mă om. Ce vrei să fac ca om? ' Răspuns: ; Fiule, tragedia omului este egoismul. Tragedia oamenilor este că fiecare vrea viaţa pentru el. Tragedia lor este acapararea pentru sine. Este această rapacitate care apucă. Noi suntem doar dăruire în afară. Implantează în om această ieşire în afară, această redicţionare a omului. Şi, începe-o Tu, Fiule. Să nu pretinzi cuiva sa Te slujească. Tu NU eşti acolo ca alţii să Te slujească. Tu eşti acolo să le slujeşti Tu, şi până acolo încât să-ŢI dai viaţa pentru mulţi. '

   În seara premergătoarei jertfei Lui, dăruirea Lui totală pentru mulţi - în seara aceea, când ucenicii s-au certat care să fie cel mai mare, când ei erau dominaţi de acel eu care vrea să se afirme - Domnul Isus le explică în Luca 22.24-27: 'Împăraţii lumii acesteia domnesc peste neamuri. Şi ei au această concepţie că dacă au mai mulţi supuşi, sunt mai mari. Gloria lor e în mulţimea servitorilor. Între voi sa nu fie aşa. Între voi sunt Eu care sunt Cel mai mare. Şi totuşi Eu sunt slujitorul tuturor. Cel mai mare nu e cel care are cei mai mulţi servitori. Cel mai mare este cel care slujeşte la mai mulţi. '

   Nu vă supăraţi că le repet de mai multe ori. Ideea acesta trebuie să se fixeze în minţile voastre. Câţi sunt cei care-L laudă pe Dumnezeu pentru că tu exişti?

   Noi cei care suntem la o vârstă înaintată şi putem privi în urmă la cei ce ne-au format pe noi, noi avem fiecare dintre noi câţiva oameni pentru care binecuvântăm pe Dumnezeu. Eu Îl laud pe Dumnezeu pentru studentul acela de la Cluj de acum 25 de ani care a pus ochii pe mine şi care a început sa mă înşcoleze, să-mi facă schiţe de predici şi să mă trimită pe mine să predic. Aşa am început, printr-un student căruia nu-i plăcea să iasă în evidenţă, dar căruia îi plăcea să crească pe alţii.

   După ce eu am lucrat vreo 2 ani de zile ca student la Biserica Iris din Cluj, când am terminat şi când să plec de acolo, acel dascăl al meu mi-a dat o lecţie de viaţă:

   'M-am uitat la tine cum ai lucrat doi ani de zile la Iris. Ai vorbit tu, ai predicat tu, ai lucrat şi ai crescut tu. Dar nu te-ai gândit să-ţi creşti un om pe lângă tine. Nu te-ai gândit să formezi pe un altul. Numai tu! Şi acum tu pleci. Şi nu rămâne nimeni format de tine să-ţi ia locul. '

   Niciodată nu voi uita acea lecţie! Voi ştiti scumpii mei prieteni tineri că, pasiunea vieţii mele sunteţi voi, că tot ce am vă dăruiesc vouă să creşteţi. Asta e de acolo, de la lecţia aceea şi de la alte lecţii de felul acesta pe care le-am învăţat -că e destul un frate simplu care a venit într-o zi sau două si mi-a dat atunci un ajutor sau poate o supă bună când noi, studenţii răbdam de foame. Şi ne-au ajutat sa creştem. Au pus cărămizi la formarea noastră.

   Acum întreb pe cei în vârstă: 'Câţi binecuvântează pe Dumnezeu pentru că existaţi voi? Pe câţi i-aţi ajutat? Pe câţi i-aţi stimulat? Pe câţi i-aţi vizitat când erau prăbuşiţi? Pe câţi i-aţi vizitat când erau descurajaţi? Pe câţi i-ati mângâiat? Spre câţi aţi întins mâna şi ai zis 'Hai sus! Îndrăzneşte! '? Nu există bucurie mai mare în viaţă decât să te poţi uita la mai mulţi tineri şi să poţi spune: 'L-am ajutat! I-am dat aripi! ' Eu această bucurie o cer de la Domnul. Aceasta e bucuria pe care vreau s-o trăiesc. Bucuria supremă pentru mine aici pe pământ este să văd sute de lucrători care să ridice mii de lucrători, care să crească buni predicatori, buni vestitori ai Evangheliei. buni lucrători în biserici, membrii sănătoşi în biserici, activi în toată ţara şi să pot spune că am pus o cărămidă la structura fiinţei lor. ' Mai mare bucurie decât aceasta de a sta si noi de o parte şi să zicem 'Hai să-i lăsăm pe ei pentru că pot face de zece ori mai mult decât noi! ' nu cred că aş putea avea în viaţă. Pentru aceasta mă rog.

   Dar ideea pe care vreau să o transmit frate si soră şi pe care vreau să o simţi este că tu, cel simplu, cât de simplu eşti, poţi ajuta măcar pe unul ca să crească. Îl poţi stimula, îl poţi îmboldi să meargă înainte cu un sfat, cu o vorbă bună, cu un ajutor material, spiritual.

   Fraţi şi surori, vă rog în Numele Domnul! Mai uitaţi-vă pe voi înşivă! Întoarceţi-vă spre cei din jur! Frate şi soră dacă ai crescut numai doi centimetri, este altul care nu a crescut nici un centimetru. Ajuta-l si pe acela sa crească un centimetru. În Noul Testament ni se spune să nu mai trăim în folosul nostru ci folosul altora. Darurile duhovniceşti ne sunt date spre folosul altora. Dumnezeu nu-ţi dă daruri ca să fii grozav, care să te gâdile pe tine. Dacă El îţi dă daruri ţi le dă ca să slujeşti, ca să te dăruieşti. Uită-te împrejur! Nu se poate sa nu ai un dar. Nu se poate să nu ai şi tu ceva cu care să ajuţi pe alţii.

   Dacă vrei sa fii om, aceasta este a doua trăsătură a omului pentru că în clipa în care te vei duce în audienţă la Şeful universului şi-I vei spune: 'Mărite Doamne, ce vrei să fac azi? ' El aceasta îţi va spune:

   'VREAU SĂ TE DĂRUIEŞTI! UITE, AZI AM NEVOIE DE TINE CA SĂ-L MÂNGÂI PE CUTARE. AZI AM NEVOIE DE TINE SĂ TE DUCI DUPĂ CUTARE. MÂINE AM NEVOIE DE TINE SĂ TE DUCI SA MÂNGÂI SAU SĂ ÎNTĂREŞTI O BISERICĂ DE LA ŢARĂ UNDE SUNT DOAR TREI-PATRU BĂTRÂNI'.