Există bărbaţi în Biblie, care s-au luptat şi zbătut pentru binecuvântarea lui Dumnezeu. Doi dintre ei vor fi amintiţi.

   La 1 Cronici 4.10 e scris: 'Iaebeţ a chemat pe Domnul lui Israel şi a zis: Dacă mă vei binecuvânta şi îmi vei întinde hotarele, dacă mâna Ta va fi cu mine şi dacă mă vei feri de nenorocire, aşa încât să nu fiu în suferinţă! ... Şi Dumnezeu i-a dat ce ceruse. '

   Mai clar este arătat, această luptă pentru binecuvântarea lui Dumnezeu, la Geneza 32: Lupta lui Iacov la Peniel. Stigătul lui Iacov a devenit pentru mulţi credincioşi un stindard:

   'Nu te voi lăsa să pleci, până nu mă vei binecuvânta'

   LUPTA PENTRU BINECUVÂNTAREA LUI DUMNEZEU

   Erlo a fost împins în lupta pentru binecuvântarea lui Dumnezeu. Când după unele luni misionare în cort, a călătorit să caute credincioşii, care în lucrarea din cort au venit pentru îngrijire duhovnicească, i-a găsit deseori într-o stare deplorabilă. Ei au fost în ceartă, în neunire si duşmănie.

   I-au trebuit lui Erlo câteodată, două săptămâni până era din nou ordine. I-a adunat pe cei ce nu aparţineu de nici o biserică, în mici cercuri de studii biblice casnice. La o altă vizită, au fost necesare uneori aceleaşi corectări. Îngrijoratul duhovnic a întrebat deseori pe Domnul:

   'Să meargă mai departe aşa de lipsit de spiritualitate şi de putere? O viaţă de trezire şi cădere? Nu o victorie după alta, ci, o înfrângere după alta'.

   Dar timpul marei cotituri, a începutului dumnezeiesc a venit!

   În toamna anului 1966, Erlo se afla la Mapumolo. După experienţele amare ale anilor trecuţi, a început un studiu biblic cu creştinii ca să examineze dacă viaţa lor de credinţă corespunde cu Sfânta Scriptură.

   Ei au citit împreună Faptele Apostolilor. Locul adunărilor era un grajd vechi pe care l-au curăţat de bălegat şi l-au văruit.

   La al treilea capitol, au rămas la vindecarea ologului. Erlo a povestit un mic episod. Un cunoscut preot a ţinut conferinţe într-o catedrală. S-au dat ofrande foarte bogate. În paracliser a fost o mare grămadă de bacnote pe masa. Preotul a spus unui coleg mai tânăr ce stătea acolo: 'Petru nu mai poate să spună: 'Argint şi aur n-am'. Adresantul răspunse: 'Dar nici nu mai poate să spună  'Scoală-te şi umblă'.

   Aceste ore de studiu biblic au devenit ore de autocurăţire pentru toţi cei prezenţi acolo cât şi pentru Erlo însuşi.

   În faţa localului lor, înaintea ferestrei era un teren de tenis pe care se desfătau înstăriţii oraşului. Deoarece se putea auzi bine afară cum ei se rugau şi implorau, Erlo a vrut ca să închidă fereastra. Domnul l-a mustrat astfel:

   'Atunci Eu rămân afară. Ţie îţi este desigur neplăcut, când cei de afară aud ceva... Încă te mai interesează părerea oamenilor. '

   Altădată, Erlo a trecut pe afară când cei dinăuntru adunaţi deja se rugau. El a vrut mai întâi ca să se radă şi să se schimbe înainte de a intra în sală. Conştiinţa lui a fost însă mustrată astfel:

   'Mai zace mândria în tine, ţi-e ruşine ca să apari neras înaintea oamenilor! '

   Măritul Domn a început un proces de curăţire în copiii Săi.

   Orele de rugăciun e au devenit din ce în ce mai puternic, ore de pocăinţă, ore de plâns pentru toată necurăţia.

   Ele au devenit atât de intensive încât aproape toate celelalte au fost date uitării. Abia de se mai întreba după mâncare şi dormit...

   Da, chiar serbarea de Crăciun au uitat-o din cauza acestor seri de rugăciune!

   Era un grup cam de 20-30 oameni ce au fost puternic cuprinsi de acest duh de pocăinţă şi de rugăciune.