'Nu-i aşa? Dacă faci bine, vei fi bine primit, dar dacă faci rău, păcatul pândeşte la uşă; dorinţa lui se ţine după tine, dar tu să-l stăpâneşti'

   'În seara de Crăciun, am fost la colindat. Când am ajuns spre dimineaţă acasă, am încercat să deschid poarta, dar nu am reuşit...

   Afară era frig şi, cum stăteam în faţa porţii, mă gândeam la ai mei care stăteau la căldură în casă.

   M-am gândit atunci la acel tablou în care era reprezentat Mântuitorul stând în faţa unei uşi încuiate...

   În acele momente am început să devin constientă de sărăcia mea spirituală şi de nevoia de a fi eliberată de toate păcatele mele...

   Acolo, în faţa porţii închise, L-am primit pe Isus Hristos ca Mântuitor care a pus astfel capăt vieţii mele duplicitare: nici cu lumea nici cu Dumnezeu...

   Din acel moment, totul s-a schimbat în viaţa mea şi am înţeles răbdarea, mila şi harul Domnului. '

   Aceasta-i declaraţia unei tinere care a găsit pacea sufletească.

   Situaţia acelei tinere este caracteristică tuturor oamenilor care încă nu şi-au pus cu seriozitate încrederea în Dumnezeu.

   Păcatul pândeşte la uşa vieţii fiecărui om şi caută o intrare. Viaţa multor oameni este duplicitară, nici cu lumea nici cu Dumnezeu.

   Fiecare om este chemat să pună capăt unei astfel de stări total nepotrivite. Niciun om nu poate singur să-şi stăpânească păcatul. Şi atunci? ...

   Mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu, ca în Fiul Său ne-a dăruit un Salvator!

   Când Mântuitorul este primit în casa vieţii noastre, totul se schimbă.

   Viaţa duplicitară devine, prin Harul lui Dumnezeu, o viaţă trăită pentru un scop cu URMĂRI VEŞNICE.