Inspirație sau plagiat?
Autor: Laura Daniela Marinau  |  Album: Profeții  |  Tematica: Controverse
Resursa adaugata de loredanam in 03/12/2016
    12345678910 10/10 X
Media 10 din 4 voturi
Inspirație sau plagiat?

Nu știu în ultimul timp ce e mai la modă: plagiatul sau acuzația de plagiat? Eu, mărturisesc că am plagiat în viața mea: la opt ani (adică acum 41 de ani), când abia începuse să-mi placă poezia, am copiat (de mână) o poezie de G. Coșbuc. Se numea, cred: „Frumoasă ești pădurea mea” și am arătat-o unui adult care a fost destul de naiv să o creadă creația mea. . și a spus că o va citi  fetiței lui. Poate puștoaica l-o fi lămurit de sursa reală a poeziei, doar mergea la școală. În orice caz, am rămas cu gustul dulce-amărui de a fi „păcălit” un om mare, împodobindu-mă cu pene furate. Poate că l-am și desconsiderat în inima mea, ca incult și credul. Și cred că în adolescență, poate și mai târziu, am preluat câte o idee de la unii, m-am inspirat din alte creații, mai ales din Biblie. Oare pe Domnul să-L fi întristat asta? Îmi cer iertare public pentru păcatele de furt sau înșelătorie din toată viața mea (când nu-L cunoșteam pe Domnul) și pentru cele nepremeditate de mai târziu.

Să nu uităm: plagiatul este un furt intelectual, atunci când vrei să obții recunoaștere sau/și recompense materiale pe baza creației și a muncii altuia. Ca atunci când Paulescu a descoperit primul insulina și a scris un articol în revista „Nature” numind-o „pancreină”, iar doi cercetători canadieni au citit articolul, au izolat hormonul... și au luat premiul Nobel pentru medicină. Cei doi „eroi canadieni” erau Frederick Banting si Charles Best care, in 1922, aveau sa  obțină Premiul Nobel, in dauna lui Paulescu, pe care nici măcar nu l-au citat. Confirmată,  ne-a rămas originală de la N.  Paulescu, această mărturisire:  „În ce mă priveşte, eu afirm sus şi tare că sunt tot atât de sigur de existenţa sufletului, cât de oricare alt adevăr dovedit de ştiinţa experimentală. Şi nu este vorba aici de o simplă convingere, ci de o credinţă adâncă, dobândită în mod ştiinţific.

Vedeți,  aici am folosit un citat, indicându-i sursa, deci nu am plagiat!

Poate o să spuneți: „În știință, 1% este inspirație, restul de 99% este... transpirație” Dar fără acel 1% nu iei premiul Nobel și e indicat să fie descoperirea ta, altfel nu ești decât un hoț... și astfel vei fi judecat... în Ziua cea mare, când ți se va decide soarta veșnică.

Revenind însă la ideile folosite în literatură, îl voi cita acum pe... Mark Twain care afirma: „99% din idei sunt second-hand”... . . Și, totuși, pare un autor foarte comic și original, râsul inocent al copilăriei noastre. El de unde s-a inspirat?

Ați observat că, în Sfânta Scriptură, Amos 9:14 este aproape identic cu Ieremia 30:3? Dar ce părere aveți despre faptul că Mica 4:1,2 este aproape „cuvânt cu cuvânt” ca Isaia 2:1,2, iar Mica 4:3 este mot a mot Isaia 2:4? Ce credeți: l-a plagiat prorocul mic pe cel mare? Vă las să găsiți următorul verset din Isaia, ce proroc îl repetă aidoma? „Căci pământul va fi plin de cunoștința slavei Domnului, ca fundul mării de apele ce-l acopăr”. Deci, Domnul Si-a repetat uneori făgăduințele Sale aproape identic prin proroci diferiți. Nu iau în discuție citările din Noul Testament.

Vreau să vă atrag atenția că aici, pe site este o poezie (cel puțin) postată de două ori, cu două titluri, odată la Traian Dorz și o dată la Arsenie Boca (a fost, acum nu mai e decât pe internet) și începe astfel: „O, iartă-mi, Doamne Sfinte, atâtea rugăciuni, /Prin care-Ți cer doar pâine, și pază și minuni”. Noi credem că Arsenie Boca s-a luat după Traian Dorz, nu-i așa? Eu cred că pur și simplu, călugărul a citit poezia lui Dorz, o folosea ca rugăciune personală și a rămas ca atare în scrierile lui. Alții i-au atribuit-o ca poezie originală. Cu siguranță, cei doi sfinți creștini nu se ceartă în sânul lui Avraam pentru atâta lucru... . Au revelații minunate să-și împărtășească...

Deci, în concluzie, dacă doi scriitori(poeți) creștini au aproape simultan aceeași idee, s-ar putea să le-o fi dat Duhul Sfânt deodată... Sau să fi avut aceeași sursă de inspirație... Biblia. Ce ne facem, că nu putem fi decât 1% „originali”? Să nu mai postăm deloc? Și, dacă în inima noastră e „un foc ce ne arde”și trebuie să ne răcorim scriind? Cred că este o problemă pentru cei ce și-au tipărit cărți cu poezii, care au fost, poate, deja editate în volumele altora și pot apărea probleme cu „drepturile de autor”. Dar, intre creștini, ce ziceti, nu-s valabile mereu  cuvintele lui Pavel: „Ce (dar) ai pe care să nu îl fi primit? Și, dacă l-ai primit, de ce te lauzi ca și când nu l-ai fi primit?”

Dar, înaintea lui Dumnezeu, eu cred că și bănuiala de plagiat și acuzația, judecata despre cineva că l-ar fi copiat pe altul, e păcat. Vorba aceea: „Hoțul cu un păcat, iar păgubașul cu... ” câte?

Mă bucur de fiecare revenire...te-am așteptat.
Adăugat în 04/12/2016 de sanda_tulics
În duhul omului este un gol care-l umple un stăpân și nu Stăpânul Creatorul și atunci întâlnim două feluri scrieri și publicații una motivată de slavă deșartă și alta inspirată de Duhul Sfânt.
Dacă este vorba de ceva inedit, profund, mișcător și implicit inspiră, inspiră în direcția aproprierii de Dumnezeu nu a compunerii automate a unei lucrări asemănătoare, asta este slava deșartă și este specifică deșertăciunii acestei lumi și dacă proorociile și proorocii au ținut până la Ioan botezătorul atunci Biblia este singura de inspirație reală și nu văd de ce Duhul Sfânt ar inspira doi oameni să scrie la fel. Eu am perioade în care scriu 5-6 sau chiar mai multe poezii într-o zi și 7-8 sau chiar mai multe luni în care nu-mi vine în minte nici un vers dar în momentul în care citesc sau aud ceva inedit care-mi trezește interesul, inspirația vine în urma acestui fapt și mă direcționează direct și irevocabil cu gândul la pasajul Scriptural specific în care-și are rădăcina acea lucrare și pe baza acestui Cuvânt duhul meu împreună conlucrând în ascultare motivează intelectul și pune în lumină simțămintele...poate fi altfel cu altă persoană dar rămâne categoric principiul pe care nu-l mai aduc din nou în discuție...nu poate fi inspirație divină două lucrări identice decât dacă sunt proorocii de acelea care s-au încheiat la moartea lui Ioan sau mai exact la declararea și confirmarea publică a Domnului Isus ca Mesia Cel făgăduit și ca Fiul Tatălui de către Tatăl Însuși, slăvit și glorificat să fie în veci Numele Lui!
Adăugat în 04/12/2016 de Ioanhapca
Ati atins o latura sensibila, care poate fi vindecata mai degraba decat tratata sau condamnata. Fiti binecuvantata, si samai scrieti astfel de articole.
Adăugat în 04/12/2016 de MihailCiprianMuresan
O, iartă-mi, te rog, Doamne, atâtea rugăciuni
Prin care-Ți cer doar pâine și pază și minuni;
Căci am făcut adesea din Tine robul meu,
Nu eu s-ascult de Tine, ci Tu de ce spun eu.
În loc să vreau eu, Doamne, să fie voia Ta
Îți cer, Îți cer într-una să faci Tu voia mea.
Îți cer s-alungi necazul, să nu-mi trimiți ce vrei
Ci să-mi slujești în toate, să-mi dai, să-mi dai, să-mi dai.
Gândindu-mă că dacă Îți cânt și Te slăvesc
Am drept să-Ți cer într-una să faci tot ce doresc...

O, iartă-mi felu-acesta nebun de-a mă ruga
Și-nvață-mă ca altfel să stau în fața Ta:
Nu tot cerându-Ți Ție să fii Tu robul meu,
Ci Tu cerându-mi mie, iar robul să fiu eu.
Să înțeleg că felul cel bun de-a mă ruga
E să doresc ca-n toate să fie voia Ta.

Aceasta poezie postata in 21-06-2007 pe R.C. apartine poetului crestin Traian Dorz, din volumul "Cantari nemuritoare"
Pe internet gasim aceeasi poezie, foarte putin diferita, cu mentiunea:
Rugăciunea parintelui Arsenie Boca

Pr. Bucşă Andrei



O, iartă-mi Doamne atâtea rugăciuni

Prin care-Ţi cer doar pâine şi pază şi minuni,

Căci am făcut adesea din Tine robul meu

Nu eu ascult de Tine, ci Tu, de ce spun eu,

În loc să vreau eu, Doamne, să fie voia Ta

Îţi cer într-una să faci Tu, voia mea,

Îţi cer s-alungi necazul, să nu-mi trimiţi ce vrei

Şi să-mi slujeşti în toate, să-mi dai fără să-mi iei,

Gândindu-mă că dacă îţi cant şi Te slăvesc

Am drept să-ţi cer într-una să faci tot ce doresc.

O, iartă-mi felu-acesta nebun de-a mă ruga

Şi-nvaţă-mă ca altfel să stau în faţa Ta,

Nu tot cerându-ţi Ţie să fii Tu robul meu,

Ci Tu, cerându-mi mie, iar robul să fiu eu;

Să înţeleg că felul cel mai bun de-a mă ruga

E să doresc în toate să fie voia Ta." Nu-i de mirare ca pe R.C. apare comentariul:

Gasesc pe internet ca ar fi scris de părintele Arsenie Boca. Știți cumva cine este cu certitudine autorul?
Adăugat în 05/06/2014 de adriandevele
Adăugat în 05/12/2016 de loredanam
Pertinente si intelepte comentarii...frumos frate Ionică, un adevar de netagaduit! Atat de frumos descris totul! Domnul sa va binecuvanteze pe toti!
Adăugat în 11/12/2016 de lboltasu
Statistici
  • Vizualizări: 1656
  • Export PDF: 4
  • Comentarii: 5
  • Gramatical corect
  • Cu diacritice
  • Conținut complet
Opțiuni