Urme în zăpadă -13-
Autor: Patricia St. John  |  Album: Urme în zăpadă  |  Tematica: Educatia copiilor & tinerilor
Resursa adaugata de floridinmaracineni in 14/10/2016
    12345678910 0/10 X
Urme în zăpadă -13-

   Doctorul Sutter se trezi devreme. În primul rând se gândi la viscol dacă s-a mai potolit și dacă s-a liniștit valea. Al doilea gînd era că azi va pleca spre casă. Acest lucru îi produse bucurie. Fusese bolnav și venise la munte pentru o săptămână să se recreeze. Acum se simțea refăcut și bine dispus. Înainte de prânz, trebuia să fie acasă unde va avea parte de o primire călduroasă. Da, copiii erau pentru el cel mai frumos spectacol. Zâmbi cu gândul la voinicul de Beat, la sprintena Ursula cu părul ei creț și scrisul dezordonat și la plinuțul Hans... nu mai vorbim de scumpa mezină Brigitte! Apoi gîndurile zburară spre mama copiilor... ea era așa plină de viață! Dacă ar putea găsi pe cineva ca să o ajute! Îndată ce va ajunge acasă se va îngriji de acest lucru. Se sculă, se îmbrăcă, se bărbieri fluierînd... Abia terminase când cineva bătu la ușă.

   - Intră! strigă el surprins căci abia era 5.30 dimineața și nu sosise timpul micului dejun comandat. Apăru paznicul de noapte:

   - Iertați-mă, domnule, poate așteptați vizita cuiva? ...

   - O vizită la această oră? ...

   - Da, vedeți dumneavoastră cum stau lucrurile... am auzit pe cineva bătând la ușă și cînd am deschis înaintea mea se afla un băiat la vreo 12 ani cu schiurile ce era alb ca varul. A putut doar rosti căci dorește să vorbească cu doctorul Sutter. Eu ce era să fac? I-am desfăcut schiurile l-am tras înăuntru și i-am spus să aștepte... L-am întrebat de unde vine și mi-a răspuns că e din Bergmatten și a venit singur peste trecătoare pe viscol...

   - Voi veni să-l văd dar nu pot crede că a venit singur peste trecătoare... nu mă poate păcăli... cred că nici un ghid nu ar fi putut trece în noaptea asta pe acolo!

   Când au ajuns în sală au scos un strigăt de groază căci băiatul despre care tocamai vorbeau căzuse leșinat de pe scaun iar fața era ciudat de albă... Doctorul ridică pe brațe copilul leșinat.

   - Adu sticle cu apă caldă repede!

   Doctorul așeză pe un pat copilul îl desfăcu de bocanci, de ciorapii uzi leoarcă și începu să maseze picioarele înghețate. Așeză sticlele cu apă fierbinte cum trebuie și puse pe buzele lui o linguriță de cafea fierbinte. Luca înghiți băutura înviorătoare oftând adînc...

   - Așa băiatule, în curând te vei simți mai bine!

   Când își reveni, Luca putu zări fața prietenoasă a doctorului. Îl întrebă cine este și unde se află...

   - Eu sunt doctorul Sutter și nu te cunosc dar știu că ai dorit să vii la mine!

   - Dumneavoastră sunteți un medic mare și inteligent!

   - O, nu, eu sunt un simplu doctor...

   - Dar am aflat că puteți face sănătoși pe copiii ologi...

   - Depinde de cauză...

   - Eu am un prieten micuț de șase ani ce locuiește într-o casă vecină cu a noastră, se numește Dani Brunner. Am venit să vă întreb dacă-l puteți vindeca și să știți că am destui bani pentru aceasta. Sora mea care e cameristă la acest hotel mi-a povestit despre dumneavoastră. Eu am ajuns aici cu schiurile peste trecătoare...

 Luca scoase de sub cămașă ciorapul plin cu bani... Doctorul uimit îl întrebă pe copil de unde area această sumă imensă...

   - Banii mi i-a dat un prieten de-al meu de la care am și un mesaj pe care trebuie neapărat să vi-l transmit El zice că acești bani sunt plata pentru o vinovăție și dumneavoastră va trebui să-i primiți.

   - Cine e acest bătrîn de care povestești și unde locuiește el?

   Copilul nu oferi nici o explicație însă medicului căci așa îl rugase bătrînul lui prieten.

   Doctorul se afla într-o situație de-a dreptul complicată... sună soția anunțînd-o de întîrziere... Cînd termină convorbirea, o față tânără cu ochii roșii de plâns îl întâmpină.

   - Domnul doctor, sunt Maria sora băiatului ce a sosit aici de dimineață... eu și mama am crezut că e mort pe undeva...

   Pe la timpul prânzului, Luca se trezi neputîndu-și da seama unde se afla. Toate mădularele îl dureau.

   - Ei, cum îți merge, îl întrebă doctorul.

   - Foarte bine, mulțumesc dar aș dori să știu dacă veți putea să-l vedeți pe micuțul meu prieten șchiop...

   - Da, chiar azi după masă vom merge la el! spuse doctorul după ce comandă două porții de mîncare. Dar cu o condiție! Va trebui să-mi povestești tot ce știi despre bătrânul tău prieten.

   - Despre bătrân nu vă pot povesti nimic, domnule căci așa m-a rugat să-i păstrez taina. Dar vă pot povesti ce s-a întâmplat cu Dani, micuțul meu prieten.

   Luca povesti apoi despre incidentul  cu Dani...

    - Ieri m-am rugat lui Dumnezeu să-l ajute pe Dani și cînd am auzit despre dumneavoastră m-am gîndit că acesta e chiar răspunsul. Pe cînd mergeam prin pădure m-a cuprins o mare frică dar mi-am amintit de un verset din Biblie care spune că DRAGOSTEA DESĂVÂRȘITĂ, IZGONEȘTE FRICA.

   - Da, în mod sigur aceasta este dragostea lui Dumnezeu - spuse doctorul. El te-a vegheat pe acel viscol și te-a condus până la mine. Hai de aceea, să-I mulțumim împreună!

   Renumitul doctor și băiatul de țăran îngenunchiară cu mâinile împreunate mulțumind lui Dumnezeu pentru dragostea Lui desăvârșită.

   

Până în acest moment nu au fost adăugate comentarii.
Statistici
  • Vizualizări: 1000
  • Gramatical corect
  • Cu diacritice
  • Conținut complet
Opțiuni