(Aceşti frumoşi nebuni ai marilor oraşe)

Marcu 1:1-15

Ce ai zice dacă ai vedea pe cineva îmbrăcat ciudat, stând undeva pe câmp, afară din oraş, mâncând lăcuste şi miere sălbatică şi învăţându-i pe oameni ceva complet diferit faţă de ceea ce ştiau ei. Ei ştiau de jertfe animale pentru iertarea păcatelor, el le vorbeşte despre o cale mult mai simplă pentru iertare: botezul pocăinţei.

(Cineva care s-a pocăit după vârsta de 80 de ani spunea: “Dar chiar nu trebuie să fac nimic pentru plata păcatelor mele, după tot ceea ce am făcut o viaţă întreagă? Nici o pomană, nici o slujbă, nimic?” - NU! Nu trebuie. A plătit El totul. Şi-a dat viaţa.)

Ioan spune: “După mine vine Cel care este mai puternic decât mine, Căruia eu nu sunt vrednic să-I dezleg curelele încălţămintelor.” Isus spune: “S-a împlinit vremea”. Cu alte cuvinte: “Gata, am venit”. Ioan spune: “Eu v-am botezat cu apă; dar El vă va boteza cu Duhul Sfânt.” Isus spune: “Pocăiţi-vă şi credeţi în Evanghelie.”

Dar punctul culminant este glasul care s-a auzit din cer: “Tu eşti Fiul Meu preaiubit, în Tine Îmi găsesc toată plăcerea Mea.” Glasul care s-a auzit din cer, s-a auzit pentru cine are urechi de auzit.

Ioan propovăduia în pustiu, dar nu în zadar. Şi, cu toate că a fost cel mai mare dintre cei născuţi din femeie, nu a avut un sfârşit fericit, pentru că “Dragostea adevărată nu are un sfârşit fericit; dragostea adevărata NU are sfârşit.” G.W.C.Thomas

“Ei, de care lumea nu era vrednică,… au murit ucişi de sabie, au pribegit îmbrăcaţi cu cojoace şi în piei de capre, lipsiţi de toate, prigoniţi, munciţi… au rătăcit prin pustiuri, prin munţi, prin peşteri şi prin crăpăturile pământului… Dar doreau o patrie mai bună, adică o patrie cerească. De aceea lui Dumnezeu nu-I este ruşine să se numească Dumnezeul lor, căci le-a pregătit o cetate.” Se numeşte Dumnezeu - Dumnezeul meu şi al tău?

Ţi se pare uneori că propovăduieşti şi în pustiu, şi în zadar? Ţi se pare că aceia cărora le vorbeşti nu au urechi de auzit şi habar n-au cine este Cel în care Dumnezeu Îşi găseşte toată plăcerea? Mai mult, într-o “ţară a ispitelor” parcă nici măcar nu-i interesează. În cine Îşi găseşte Dumnezeu toată plăcerea? În Fiul Său preaiubit - Domnul Isus Cristos. Dar în mine? Dar în tine? Ce găseşte?

“9 din 10 persoane care merg la psihiatru nu au nevoie să meargă. Au însă nevoie de cineva care… să îi iubească cu dragostea lui Dumnezeu…şi s-ar însănătoşi.” Paul Tournier

N-ai vrea sa fim “acei frumoşi nebuni pentru Cristos” pentru “acei frumoşi nebuni ai marilor oraşe” care de fapt NU sunt nebuni, ci sunt doar extraordinar de singuri, care merg la psihiatru fără ca de fapt să aibă nevoie de psihiatru, care au sufletele pustii şi goale după dragoste şi care s-ar vindeca…dacă le-ar arăta şi i-ar iubi cineva cu dragostea lui Dumnezeu.

Dacă da, hai să începem din casele noastre şi să mergem până la marginile pământului. Astfel încât şi noi, şi ei să devenim “acei frumoşi nebuni pentru Cristos…ai marilor oraşe” şi, prin gura, atitudinea, faptele, gândurile şi sufletele noastre, şi ei să audă glasul Celui din ceruri: “Şi tu eşti fiul meu”, “Şi tu eşti fiul meu”, “Şi tu”, “Şi tu”, “Şi tu”… “Te iubesc cu o iubire veşnică”.

Epilog: Nu uita! Până când nu ne vom ocupa locul la masa rezervată…dincolo de poartă…în acea nouă dimineaţă…nu putem spune decât: “Nu am nici un merit. Am făcut ceea ce eram dator să fac pentru Stăpânul meu, Cel înaintea căruia eu nu sunt vrednic să mă aplec să-I dezleg curelele încălţămintelor - Domnul meu iubit, Isus Cristos.”

Ioan Ciobota

Radio Vocea Evangheliei - Timişoara