De ce credeți că este adevărat creștinismul?
Autor: John Piper  |  Album: Întreabă-l pe pastorul John  |  Tematica: Diverse
Resursa adaugata de Mada_O in 12/03/2015
    12345678910 10/10 X
Media 10 din 1 vot

    De ce credeți că este adevărat creștinismul? Ce dovezi convingătoare vedeți în favoarea acestuia?

   Poți veni la adevărul Creștinismului prin mai multe unghiuri, prin apologetică sau raționament. Permiteți-mi să menționez câteva și să-l spun pe cel care este esențial și real pentru mine.

    Unul dintre ele ar fi cel istoric. Cred că unele argumente solide și convingătoare nu pot fi topite. În primul rând, pentru existența lui Isus, apoi pentru moartea Lui, cât și pentru învierea lui Isus și pentru a da socoteală de ce apostolii au fost așa cum au fost după moartea Lui. În așa fel, încât argumentele pe care Pannenberg sau evanghelicii le-au elaborat în legătură cu învierea morților - ”Cine a mutat piatra?” de exemplu, acesta este numele uneia dintre cărți - sunt puternice și au ajutat mulți oameni să treacă peste problema îngropării. Pentru că, dacă Isus a fost înviat din morți, ca să nu mai moară niciodată, apoi S-a înălțat la cer, atunci ar trebui să luăm în serios și să credem când El a mărturisit despre Sine. Deci, aceasta este una dintre linile dovezilor.

    A doua linie a dovezilor ar fi ceea ce noi numim presupunere, că fără Dumnezeu ca ipoteză, fără Biblie ca teorie, toate procesele rațiunii noastre sau toate procesele noastre de percepere nu sunt posibile. În alte cuvinte, de fiecare dată când începem să gândim, de fiecare dată când începem să percepem, ceva se întâmplă în capul nostru care admite ceva. Dacă vei avea orice fel de conversații credibile despre ce gândești sau despre ce vezi, atunci vei admite anumite legi ale logicii, ale determinării, ale existenței, care nu au niciun efect sau vreo semnificație absolută, doar în cazul în care acestea sunt înrădăcinate în Dumnezeu. Astfel, toată lume vorbește fără sens. Cu greu va spune cineva că toți suntem doar niște animale care vorbesc fără sens, chiar și cei care sunt în totalitate de natură evoluționiști nu doresc să fie tratați ca niște animale. Când un câine latră, eu nu presupun că el de fapt scrie poezie, dar când un bărbat scrie pe o foaie, presupun că dorește să-l iau în serios, ca pe o ființă umană care are un adevărat scop, chiar dacă nu îi place. Asta este doar un truc! Un lucru făcut de mântuială! Deci, el presupune ceva incredibil de profund despre semnificația și bazele a ceea ce face, iar acest lucru nu poate să-l facă, doar în cazul în care există o lucrare creștină a lui Dumnezeu. Așadar, acesta este unghiul presupunerii.

    Iată cel de-al treilea și ultimul unghi, care este și cel mai important pentru mine. Cum faci, când vrei să decizi dacă o mărturie, un martor pe care cineva îl are, spune adevărul? Tu nu ai fost acolo, nu există filmări și nici înregistrări, iar tu trebuie să decizi dacă ceea ce spune că s-a întâmplat, s-a întâmplat cu adevărat. Acesta este modul în care mă simt când citesc această carte, când citesc scrierile lui Pavel – 13 epistole scrise de apostolul Pavel – în care el îmi spune că l-a văzut pe Domnul Isus. Îmi spune că a fost doborât de pe măgarul lui pe drumul spre Damasc, că l-a văzut pe Domnul Isus, că a fost trimis de către Domnul Isus și că acum este inspirat de Domnul Isus. Apoi, el interpretează toate aceste lucruri în termenii din Evanghelie. Acum, naufragez cu Pavel și îl întreb: ”Ești tu un nebun, un mincinos? Sau spui adevărul?” De obicei, oamenii Îl numeau pe Isus așa: nebun, mincinos sau Domn. Cred că acesta este un argument bun și chiar eu l-am folosit pentru scriitorii Noului Testament. Nu doar pentru Isus, pentru că știu că îl am pe Pavel chiar în mâna mea și vreau să știu: ”Ești nebun?”

    Deci, când citesc Biblia, fie că citesc din Evanghelia lui Ioan, fie că citesc din Romani, îmi pun întrebarea: “Cum aș putea socoti ca adevărat ceea ce citesc? Și mărturia omului, cât și portretul lui Isus.” Cred că există o lumină, care se află dincolo de text, a veridicității lui Isus, care este autentică. Există un fel de aspect al scriitorilor care rămâne pe mai departe, acesta fiind autenticitatea solidarității lor, a veridicității lor. Ei nu sunt nebuni, nici mincinoși.

    Dacă cineva m-ar lăsa astăzi doar 30 de secunde și m-ar întreba de ce sunt creștin, i-aș spune - numărul 1 – portretul lui Isus Hristos pe care eu îl văd în Evanghelii, este autentic pentru mine. Eu nu mă pot întâlni cu acest Om și să-L aud cum vorbește în moduri în care banii, sau altcineva n-a mai vorbit vreodată și să nu-L cred. El mi-a câștigat încrederea. Dacă alți oameni mi-ar spune: “De unde ști că acest om nu este creat de altcineva?” Atunci, le-aș spune că cel care creează acest om este la fel de extraordinar. Atunci, ei îmi câștigă încrederea, iar dacă ei îmi câștigă încrederea înseamnă că ei nu mă mint. Apostolul Pavel nu este nebun! Nu pot să citesc cele 13 scrisori ale lui și să cred că el este nebun sau un mincinos. Deci, acestea sunt cele 2 lucruri: autenticitatea portretrului Domnului Isus Hristos, pe care îl găsesc în Scriptură și aspectul favorabil în care apostolii scriu propriile cărți, în care își dezvăluie credibilitatea.



Până în acest moment nu au fost adăugate comentarii.
Statistici
  • Vizualizări: 1435
  • Gramatical corect
  • Cu diacritice
  • Conținut complet
Opțiuni