LINISTEA MINTUIRII

In ultimul timp, imi staruie in minte un verset biblic. L-am citit de nenumarate ori, am meditat la acest verset patrunzand in profunzimea lui. Am gasit mingaiere, restaurare, speranta. M-am gindid ca mesajul cuprins in acest verset ar fi de folos celor ce trec prin greutati in aceste zile grele.

Versetul se gaseste in fascinanta carte a lui Isaia capitolul 30 – 15:

,,Caci asa vorbeste Domnul Dumnezeu, Sfintul lui Israel: ,, In liniste si odihna va fi mintuirea voastra, in seninatate si incredere va fi taria voastra.” Dar n-ati voit!

Mi-a dat mult de gindit acest verset, apoi am fost uimit de vastele dimensiuni ce se desprind din el. Incit mi-am zis daca astfel am fost eu imbogatit spiritual prin har,  de ce nu as oferii si altora privilegiul? In prima parte este exprimata o realitate de necontestat, Dumnezeu vorbeste contemporanilor lui Isaia, noua celor ce traim in secolul XXI. Apoi apare un cuvint care parca socheaza putin, in liniste va fi mintuirea voastra. Am inteles ca este vorba despre o liniste a mintuirii. Prima data m-am gindid la pacea interioara dar cind am citit cuvintul urmator care este odihna, am inteles ca  altceva transmite acest cuvint asezat aici. ( desii nu  se exclude si posibilitatea acelei linisti interioare) Am sa largesc acest orizont spiritual folosind si alte versete biblice.

,, Dumnezeu se va lupta pentru voi dar voi stati linistiti.”

Intrebarea pe care mi-am pus-o, este in ce context apare aceast verset. Evident era o situatie de criza. Sclavii evrei, proaspat eliberati din Egipt prin intermediul puterii divine se confruntau cu o problema. Aveau in spatele lor temutele care ale lui Faraon- intr-un cuvint armata egiptenilor pe urmele lor. Iar in fata lor se intinde marea rosie. Unde se puteau indrepta pentru izbavire din punct de vedere omenesc nu mai aveau nici o sansa da a continua drumul lor spre libertate. Evreii incep sa strige, sa se nelinisteasca, sa regrete chiar si faptul ca sint in libertate. Acuzindu-l pe Moise, spunind ca le era mai bine in Egipt, acolo cu spinarile inconvoiate sub biciul egiptenilor. Uitind ca Moise era doar un om ca si ei cu o singura diferenta. El are credinta ca intr-o situatie de criza Dumnezeu poate aduce izbavirea. Evreii plini de necredinta si neputinta de pe malul marii rosii ne reprezinta pe noi. Cum sintem in situatile de criza? (indiferent de natura crizei)

,, Domnul a zis lui Moise: ,, Ce rost au strigatele astea? Spune copiilor lui Israel sa porneasca inainte. Tu, ridica-ti toiagul, intinde-ti mina spre mare, si despica-o; si copii lui Israel vor trece prin mijlocul marii ca pe uscat.” ( Exod 14-15,16)

Oare noi cind sintem in fata marii rosii de ce tremuram de frica? Unde ne este credinta? Trebuie sa intelegem ca marea rosie din fata noastra se va despica doar prin credinta. Iar daca uneori simtim inlauntrul nostru aceasta teribila lupta dintre firesc si duhovnicesc, credinta si necredinta. Avem speranta si in asemenea situatii ne asemanam cu acel om care intr-o situatie grea a strigat:

,, Cred Doamne ajuta necredintei mele. ”

Acel om a simtit ca credea dar nu avea suficienta putere sa isi exercite credinta. Iar pe de alta parte exista necredinta in el. Ce il sufoca numai putea respira asa ca a strigat, a izbucnit, a dat drumul la tot ce avea pe inima. Intelepciunea infinita l-a acceptat asa cum era. Cum putea el sa isi exercite credinta.  De aceea daca simtim ca apele marii rosii ne ingheata, ne paralizeasa din punct de vedere spiritual, nu trebuie sa disperam ci sa privim in sus prin credinta pentruca undeva in universul vast exita o Persoana Divina ce ne iubeste si se intereseaza de noi.

O alta situatie in care descoperim ce inseamna linistea biblica o gasim consemnata in Evanghelii. Isus dormea cu capul asezat la cirma corabiei si s-a pornit o furtuna teribila pe mare. Era un amestec intre fortele naturii dezlantuite si puterea demonilor. ( Intotdeauna cind trecem prin anumite furtuni in viata, loviti de valurile vietii naturalul se amesteca cu puterea demonilor ce vin sa tulbure. Cite vieti de oameni  nu trec prin astfel de situatii. Doar harul divin ne poate elibera in astfel de situatii. Satana insa are un aliat puternic in noi insine natura noastra degenerata de pacat. Harul produce restaurarea chipului divin in noi.) Un timp ucenicii sau luptat cu furtuna. Erau pescari de meserie crescusera pe mare, dar au inteles ca era ceva supranatural in acea furtuna. Dupa ce au epuizat toate mijloacele omenesti luptind ca sa isi scape viata au apelat la ajutorul divin. Asa facem noi toti in situatii de criza, cautam solutii omenesti, ce nu fac altceva decit sa acentueze mai tare criza. Apoi cind epuizam totul alergam la Dumnezeu…

O fata dintr-o familie crestina a ramas insarcinata, avea doar 16 ani. Tatal ei era prezbiter ea nu sa dus sa-i spuna nimic tatalui ei de problema pe care o avea. A incercat sa faca un avort cu persoane care nu erau specializate in domeniu si a murit. Tatal statea linga corpul ei si plingea, spunind: ,, De ce nu mi-ai spus nimic , eu puteam sa te ajut, poate ca m-as fi suparat, as fi strigat, dar nu as fi putut trece indiferent pe linga problema ta, doar sint tatal tau. Nu as fi  putut sa te las sa faci ceea ce ai facut.”  Uneori cam asta este atitudinea noastra cind avem probleme. Nu venim la timp sa-i cerem ajutorul lui Dumnezeu iar uneori poate fi fatal. Interesant ca atunci cind decidem sa ne amintim de Dumnezeu si ne apropiem pentru ai cere ajutorul nu ne reproseaza sau mai bine zis nu ne trimite cu miinile goale. In bezna de afara, adica in furtunile noastre personale. Martin Luther ii scria unui prieten de al sau: ,, Invata astazi ca ai nevoie de Hristos.”

Ucenicii au strigat: ,, Invatatorule nu iti pasa ca pierim?” De aici se naste marea dilema a omenirii. Daca Dumnezeu ma iubeste, de ce mi se intimpla aceste nenorociri? Sau de ce sufera oamenii? De ce durerea este o parte a vietii noastre pe acest pamint? Cum se poate trai o relatie spirituala cu Isus Hristos axata pe dragostea agape, cind suferinta iti inunda viata? De ce moartea este o parte a vietii aici pe pamint?

Sint intrebari pe care de atitea ori ni le punem. Singura sursa demna de incredere si care ne raspunde este Biblia. Aceasta carte deschide in fata noastra o viziune a marii lupte dintre bine si rau, ne desfasoara marea controversa dintre Hristos si Satana. De fapt fiecare om este un segment al acestei lupte. Biblia ni-l prezinta pe Satana ca pe autorul suferintei. La intrebarea de ce ingaduie Dumnezeu suferinta sa ne atinga vietile, in lumina providentei divine inteleg ca este pentru binele nostru-vesnic. Deasemenea vom descoperi prin intermediul Bibliei cum l-a afectat pe Dumnezeu caderea in pacat a omului, consecintele acestei caderi care sint durerea si moartea. Apoi modul cum Dumnezeu a intrat in dimensiunea suferintei de pe planeta pamint. Si a pus in aplicare planul de mintuire. Ceea ce Cartea Cartilor afirma cu certitudine este ca pacatul, durerea, moartea nu vor mai exista pe noul pamint.

Biblia ne prezinta vietile unor oameni ca Daniel, in viata caruia vedem izbaviri extraordinare. Insa ni se prezinta si vieti ca ale lui Ioan Botezatorul prin prisma caruia intelegem insemnatatea cuvintelor: ,, Harul meu iti este de ajuns.”

,, Moise si-a intins mina spre mare. Si Domnul a pus marea in miscare printr-un vint dinspre rasarit, care a suflat cu putere toata noaptea; el a uscat marea, si apele s-au despartit in doua.

Copiii lui Israel au trecut prin mijlocul marii ca pe uscat, si apele stateau ca un zid la dreapta si la stinga lor.”

(Exod 14-21,22.)

Va continua…