1. Lipeşte-mi, Doamne, sufletul de Tine,
Mai mult ca floarea veşnică pe stânci,
/: Să uit de ani, de lume şi de mine,
Privind adânc în ochii Tăi adânci. :/

2. Lipeşte-mi, Doamne, sufletul de Tine,
Din visul meu să nu mă mai deștept,
/: Să simt şi taina slăvilor senine,
Și inima de om ce-Ți bate-n piept. :/

3. Lipeşte-mi, Doamne, sufletul de Tine,
Ca pe-un levit de-altarul său divin,
/: Să n-am nici plug în văi, nici holde pline,
Ci Tu să-mi fii şi pâine-n veci și vin! :/

4. Lipeşte-mi, Doamne, sufletul de Tine,
Ca pe-o fiintă smulsă de la greu...
/: Ridică-mă din valea de suspine,
Și-ascunde-mă cu Tine-n Dumnezeu! ... :/

I: Cântările Harului, volumul 2, cântarea 177.
Autor text: Costache Ioanid.